top of page

1893-2019

SCURT ISTORIC

”126 de ani de învățământ silvic”

​

​

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

           Constituirea unui învăţământ silvic organizat în Transilvania, ca ÅŸi în Principatele Române, a fost impusă de reducerea necontenită a suprafeÅ£elor păduroase, care a generat teama lipsei de lemn, precum È™i de creÅŸterea rolului ÅŸi importanÅ£ei pădurilor ca sursă de bunuri materiale ÅŸi de protecÅ£ie a mediului înconjurător.

Prima ÅŸcoală silvică, atestată documentar, a fost înfiinÅ£ată în Transilvania, la Sibiu, în anul 1817, când această provincie se afla sub dominaÅ£ie austriacă.

           În PRINCIPATELE ROMANE, a fost promulgată Legea pentru organizarea învăţământului profesional la 9 aprilie 1893. Potrivit acestei legi, în 1893, la Gurghiu, ia fiinţă o ÅŸcoală profesională de pădurari. Alegerea nu a fost întâmplătoare, Domeniul Gurghiului, aflat sub stăpânire austriacă, fiind foarte bogat în păduri ÅŸi având la dispoziÅ£ie clădirile castelului cunoscut sub numele de BORNEMISZA. Acest castel ridicat pe vechea aÅŸezare daco-romană, a devenit, după trecerea Transilvaniei sub dominaÅ£ie maghiară (sec. XII - XIII), Cetate ÅŸi Domeniu feudal care, la rândul lor au trecut în posesia principilor domnitori ca dar din partea regilor maghiari pentru loialitatea lor.

Primele menţiuni istorice cunoscute despre Cetatea şi Domeniul feudal Gurghiu datează din secolul al XIII - lea (1248).

           După venirea habsburgilor, în 1708 Cetatea este dărâmată ÅŸi începe împădurirea dealului golaÅŸ în vârful căruia se afla fortăreaÅ£a. Din dărâmăturile vechii fortificaÅ£ii, la poalele colinei, este construit în perioada 1731 - 1734, un castel în stil baroc folosit, mai ales ca pavilion de vânătoare. În anul 1719, Domeniul Gurghiu a fost arendat, pe un termen de 99 de ani, unui vicecancelar (Casoni), căruia, mai târziu, i se va conferi titlul de baron de Bornemisza, pentru serviciile aduse casei de Habsburg. Familia Bornemisza a făcut pe domeniu o serie de îmbunătăţiri : a construit un nou castel, a amenajat un parc de vânătoare, a înfiinÅ£at o seră (ceea ce era foarte rar pe atunci), a construit o fabrică de sticlă la Glăjărie, o fabrică de celuloză ÅŸi una de porÅ£elan în Gurghiu, etc.

           După un proces cu descendenÅ£ii familiei Bornemisza, care a durat 37 de ani, Domeniul ÅŸi Cetatea vor trece în proprietatea statului austriac, care va crea aici mai multe oficii pentru gestiunea pădurilor.

           La 13 octombrie 1893 s-au deschis, în castel, cursurile unei ÅŸcoli de brigadieri, cu un număr de 57 elevi, o parte din ei provenind de la alte ÅŸcoli similare existente la TimiÅŸoara, Esztergom ÅŸi Lipotuyvar. La început ÅŸcoala avea un caracter profesional pregătind paznici de pădure. Ideea de „paznic" era legată de faptul că acesta era un specialist, o autoritate a statului, în raport cu zona care i se încredinÅ£a, un slujbaÅŸ cu sarcini privind nivelul, calitatea ÅŸi cantitatea exploatărilor, conservarea pădurilor, organizarea calificată ÅŸi eficientă a vânătorii ÅŸi pescuitului.

           Pădurarul era un fel de vătaf, răspunzând atât pentru valorile încredinÅ£ate, cât ÅŸi pentru administrarea lor eficientă. Aceasta finalitate este pusă în evidenţă prin însăşi regimul de disciplină cvasimilitară, bazat pe pedepse ÅŸi sancÅ£iuni, suprimarea timpului liber, bătaie ÅŸi claustrarea prin încarcerare. Statutul respectiv este menÅ£inut până în anul 1914.

           La început existau două clase de elevi, anul I, recrutaÅ£i din Transilvania ÅŸi Ungaria, ÅŸi anul II în care erau cuprinÅŸi elevi transferaÅ£i de la alte ÅŸcoli.

           Åžcoala dispunea de un teren de 21,42 ha, din care: 2,89 ha fâneÈ›e, 2,5 ha pământ arabil, 0,76 ha livezi, un Parc dendrologic ÅŸi o pepinieră didactică cu suprafaÈ›a de 0,39 ha.

           În timpul instruirii, elevii învăţau ÅŸi mânuirea armelor de foc, paznicul fiind înarmat nu numai pentru necesitatea vânătorii, ci ÅŸi pentru apărarea pădurilor proprietate particulară sau imperială.

           Åžcoala dispunea, chiar de la început, de o pepinieră didactică È™i de Parcul dendrologic, creat în jurul anului 1830, care reprezenta unul din cele mai vechi centre de cultură a speciilor exotice. Toate asigurau condiÅ£ii prielnice experimentării È™i observaÅ£iei, o calificare pe măsura cerinÅ£elor impuse „paznicilor" de pădure.

           La sfârÅŸitul studiilor absolvenÅ£ii deveneau paznici, administratori de păduri sau tehnicieni silvici.

           În anul 1914 când izbucneÅŸte primul război mondial, cursurile se întrerup, iar localul ÅŸcolii, datorită poziÅ£iei pe care o avea, a fost transformat în spital militar.

           La 15 noiembrie 1919, ÅŸcoala îÅŸi va relua activitatea, sub denumirea de Åžcoală Silvică Inferioară, cu un număr de 47 de elevi.

           Din anul 1920 ÅŸcoala va funcÅ£iona sub denumirea de Åžcoală de Brigadieri Silvici cu un efectiv de 51 de elevi. Se impune acum un criteriu de calitate în sensul că se stipulează un concurs de admitere, ceea ce implică ideea de selecÅ£ie. SelecÅ£ia se făcea Å£inându-se cont atât de criterii fizice, făcându-se o severă vizită medicală, cât ÅŸi la nivelul cunoÅŸtinÅ£elor de scriere corectă ÅŸi cursivă, cunoÅŸtinÅ£e din domeniul istoriei ÅŸi aritmeticii.

           CandidaÅ£i, erau acceptaÅ£i elevii cu cel puÅ£in 4 clase primare absolvite, criterii care rămân valabile până în anul 1948.

           La redeschiderea anului ÅŸcolar după război (15 noiembrie 1919), primii elevi au fost numai români, foÅŸti gradaÅ£i în Armata Română.

           Dacă până la primul război mondial, munca didactică în ÅŸcoala silvică s-a desfăşurat în limba maghiara, după Unirea Transilvaniei cu România, începând cu anul 1919, predarea se face în limba Română.

Deşi era foarte sever regimul disciplinar, acesta era apreciat de către elevi; ei deveneau conştienţi de necesitatea lui deoarece erau confruntaţi cu realităţi dificile uneori, fapt ce le solicita decizie rapidă, abilitate şi mai ales atitudine fermă.

           Ordinea, disciplina, curăţenia reprezentau elementul esenÅ£ial în acest aÅŸezământ silvic, impresionând de la primul contact pe care vizitatorii străini îl aveau cu ÅŸcoala.

           De remarcat că, în întreaga perioadă interbelică, existau doar două ÅŸcoli silvice în Å£ară: cea din Gurghiu ÅŸi cea de la BrăneÅŸti.

           Criza acută de specialiÅŸti silvici explică durata scurtă a cursurilor, de numai ÅŸase luni, pentru a asigura un minim de cadre necesare administraÅ£iei patrimoniului silvic din zona Ardealului.

           La temeinica pregătire profesională ÅŸi civică a acestora, trebuie amintită ÅŸi contribuÅ£ia adusă de valorosul corp profesoral, în majoritate format din ingineri cu state de serviciu în producÅ£ie, conductori tehnici, mulÅ£i dintre ei devenind personalităţi marcante ale domeniului ÅŸtiinÅ£elor silvice cum ar fi, de pildă, profesorul emerit doctor docent Emil G. Negulescu, membru al Academiei de ÅžtiinÅ£e Agricole ÅŸi Silvice, care ÅŸi-a început activitatea în cadrul Åžcolii Silvice din Gurghiu la 1 noiembrie 1926 ÅŸi al cărei director a fost între anii 1933 - 1940. Anii petrecuÅ£i ca dascăl ÅŸi mai apoi ca director, au fost ani de temeinice acumulări ÅŸi realizări pe plan ÅŸtiinÅ£ific ÅŸi artistic concretizate în numeroase opere de sculptură ÅŸi mai apoi în elaborarea primului tratat de Silvicultură ecologic fundamentată din Å£ara noastră.

           În general, corpul profesoral a avut o mare stabilitate, perioada interbelică consemnând numele unor ingineri profesori care au activat timp de 20 - 30 de ani consecutiv, printre care: Cotta Ioan - conductor silvic, ing. Constantin FedeleÅŸ, ing. Mihai Åžtefănescu, ing. Ioan Chirvăsuţă, ing. Iosif Nistorică, ing. Eugen Răuţă, ing. TerenÅ£iu Cucer, ing. Sergiu Paskovschi, învăţător Spiridon Goreanu, Haiduc Florea È™i alÅ£ii.

           În anii celui de-al doilea război mondial, învăţământul silvic din Gurghiu a cunoscut o perioadă de stagnare, de mari rămâneri în urmă. In bună parte, profesorii ÅŸi inginerii au fost mobilizaÅ£i, ÅŸcoala fiind lipsită de forÅ£a care-i dădea viaţă.

Anii care au urmat au fost nespus de grei pentru întreg învăţământul din Ardeal. Åžcolile È™i-au închis porÅ£ile una câte una, iar dascălii au suferit prigoana nefastă a dictatului horthyst bazat pe forţă.

           În anii cât a durat războiul, elevii ÅŸi corpul profesoral de la Åžcoala Silvică din Gurghiu s-au refugiat la TârgoviÅŸte, iar puÅ£inii funcÅ£ionari care au rămas aici în timpul ocupaÅ£iei, au Å£inut evidenÅ£a bunurilor ÅŸcolii. Localul a fost ocupat de comandamentul unei divizii germane de aviaÅ£ie, până la 12 Septembrie 1944, când, în locul trupelor germane ÅŸi ungare s-au instalat trupe ruseÅŸti continuând pagubele făcute de ocupanÅ£ii precedenÈ›i.

Imediat după retragerea ultimelor unităţi militare s-a trecut la degajarea localului, la adunarea ÅŸi adăpostirea bunurilor rămase, la conscrierea ÅŸi stabilirea pagubelor ÅŸi stricăciunilor suferite în cursul luptelor ÅŸi în perioada ocupaÅ£iei.

           După terminarea războiului, Åžcoala Silvică ÅŸi-a reluat activitatea cu un număr de 50 de elevi. Decizia Ministerului Agriculturii ÅŸi Domeniilor din iunie 1945 reînfiinÅ£ează Åžcoala de Brigadieri Silvici din Gurghiu, Aici vor fi primiÅ£i ÅŸi elevii anului III de la Åžcoala de Brigadieri Silvici din PetreÅŸti, jud. Alba, care, începând cu 1 septembrie 1945, vor trece, împreună cu tot personalul ÅŸi inventarul, la Åžcoala din Gurghiu.

În anul ÅŸcolar 1947 - 1948 ÅŸcoala se transformă în Åžcoală Profesională Silvică cu durata de 2 ani, cu excepÅ£ia promoÅ£iilor dintre anii 1948 - 1950, când durata studiilor este de 3 ani, iar elevii beneficiază, în totalitate, de bursa ÅŸi gratuitate.

           Între anii 1948 - 1969 ÅŸcoala pregăteÅŸte cadre pentru sectorul forestier în diferite profile ÅŸi în mod deosebit brigadieri silvici, cu pregătire profesională de 2 ani.

În 1954 se comasează la Gurghiu, Åžcoala Silvică din Odorhei, iar în 1963 , când aceasta instituÅ£ie devine Centru Åžcolar Forestier, se comasează Centrul Åžcolar Silvic Miercurea - Ciuc. Cadrele pregătite în aceasta perioadă de referinţă sunt : pădurari, drujbiÅŸti, sortatori.

           Din studiul arhivei ÅŸcolii rezultă următoarea structură:

  • Åžcoala Profesională Silvică, de 2 ani pentru pădurari (1956 - 1969) ;

  • Åžcoala Profesională Silvică de pădurari de vânătoare, de 2 ani (1958 - 1964) ;

  • Åžcoala Tehnică de MaiÅŸtrii Silvicultori, de 3 ani (1958 - 1962);

  • Åžcoala Tehnică de MaiÅŸtrii Exploatare ÅŸi Transporturi Forestiere, cu durata de 3 ÅŸi 2 ani (1959-1969);

  • Åžcoala Profesională Forestieră pentru MaÅŸiniÅŸti de Utilaje Forestiere de 2 ani, pentru pădurari, maÅŸiniÅŸti de utilaje din exploatări forestiere (1964-1969).

           Începând cu anul ÅŸcolar 1968 - 1969, cursurile se desfăşoară în localul clădirii noi a Liceului Silvic, meritul ridicării ÅŸi finalizării acestui aÅŸezământ revenindu-i d-lui ing. Gliga Cosma, director al ÅŸcolii pe atunci.

În anul 1970 se introduce învățământul liceal - profil silvic, cu durata de 4 ani, care a debutat cu un număr de doua clase, prima promoÅ£ie de liceu din anul 1974 numărând 87 de absolvenÅ£i.

           Din 1976 până în 1991 învăţământul liceal silvic a fost organizat pe două trepte, trecerea de la treapta I (cls. IX - X) la treapta a II-a (cls. XI - XII) făcându-se prin concurs, locurile alocate pentru treapta a II-a fiind ocupate în ordinea mediilor obÅ£inute.

  • Åžcoala Profesională Silvică de 2 ani pentru pădurari (1974 - 1982 ; 1984 - 1985 ; 1990 - 1993);

  • Scoală complementara È™i de ucenici pentru protecÈ›ioniÈ™ti silvici (1991) ;

  • Åžcoala Profesională Silvică de 3 ani pentru pădurari (începând cu anul 1993);

  • Åžcoala Tehnică Postliceală (din 1990 până în prezent).

           Eforturile de realizare a unui complex ÅŸcolar modern în perioada 1966 - 1969 se datorează domnului ing. Gliga Cosma, directorul ÅŸcolii din acea perioadă, care printr-o mare pasiune ÅŸi dăruire a reuÅŸit să antreneze întregul corp profesoral in aceasta acÅ£iune. De remarcat contribuÅ£ia deosebită adusă de ing. Gliga Vasile, ing. Verenca Victor, ing. Endrjievschi Arcadie, ing. Gliga Astrid, ing. Gherghel Mihai la întregirea bazei didactice materiale.

           În perioada 1976 - 1985 un aport deosebit la modernizarea bazei didactico-materiale È™i-au adus-o prof. Vari Maria, prof. Matei Ioan, prof. Miron Mircea, prof. CreÅ£ Ioan, prof. CreÅ£ Ana, ing. Ţălnaru Paul, tehnician Gliga Dumitru, pădurar Moldovan Simion. De-a lungul anilor la extinderea È™i îmbogăţirea cu specii indigene È™i exotice a parcului dendrologic au contribuit prof. Emil G. Negulescu, ing. Verenca Victor, ing. Gliga Dumitru, ing. Gliga Cosma È™i ing. Oanea Ileana.

           În perioada 1990-2003, ÅŸcoala silvică din Gurghiu È™i-a schimbat denumirea în Grup Åžcolar Silvic, iar în perioada 2003-2018 È™coala fiinÈ›ează sub denumirea de Colegiul Silvic Gurghiu. Din anul È™colar 2018-2019 unitatea poartă denumirea Liceul Tehnologic Gurghiu.

           În această perioadă au funcÅ£ionat  următoarele forme de învăţământ:

  • 1990 – prezent - învăţământ liceal, specializarea: tehnician în silvicultură ÅŸi exploatări forestiere.

  • 1993 – 2001 - învăţământul profesional silvic, Specializarea: pădurar

  • 1990 – prezent - învăţământul postliceal silvic, Specializarea: tehnician silvic.

  • 2001 – 2013 - învăţământ liceal, profilul Matematică-Informatică;

  • 2003 – 2011 - Åžcoala de Arte ÅŸi Meserii - rută progresivă, Specializarea: Pădurar;

  • 2004 – 2012 - învăţământ liceal, profilul: Ecologie ÅŸi protecÅ£ia calităţii mediului;

  • 2006 – 2011 - învăţământ liceal, profilul ÅžtiinÅ£e sociale;

  • 2007 – 2010 - învăţământ cu frecvenţă redusă, Profil – Prelucrarea lemnului;

  • 2009 – prezent - învăţământ seral,  profil: Resurse naturale ÅŸi protecÅ£ia mediului, specializarea: tehnician în silvicultură ÅŸi exploatări forestiere.

           În anul 2007 a început construcÈ›ia unei clădiri noi cu 2 nivele pentru învățământul profesional È™i tehnic, finanÈ›ată prin programul PHARE TVET 2004, clădire dată în folosință în anul 2008. În cadrul aceluiaÈ™i proiect È™coala a fost dotată cu utilaje È™i echipamente de prelucrarea lemnului È™i de silvicultură în valoare de peste 500.000 euro. Meritul realizării acestui proiect aparÈ›ine domnului profesor Miron Mircea, directorul È™colii din aceea perioadă.

Începând cu data de 1 septembrie 2014, în urma restructurării reÈ›elei È™colare, unitățile È™colare existente la nivelul comunei Gurghiu, au fost arondate într-o singură unitate cu personalitate juridică È™i anume Colegiul Silvic Gurghiu, după cum urmează:

  1. Școala Gimnazială Gurghiu.

  2. Școala Gimnazială Glăjărie.

  3. Școala Primară Cașva.

  4. Școala Primară Larga/Grădinița Larga.

  5. Școala Primară Orșova.

  6. Grădinița Glăjărie.

  7. Grădinița Gurghiu.

  8. Grădinița Adrian.

  9. Grădinița Cașva.

  10. Grădinița Orșova.

Ciclul liceal zi (8 clase – 179 elevi):

  1. Clasa a IX-a, Resurse naturale È™i protecÈ›ia mediului, Tehnician în silvicultură È™i exploatări forestiere: 2 clase: 20+19 elevi

  2. Clasa a X-a, Resurse naturale È™i protecÈ›ia mediului, Tehnician în silvicultură È™i exploatări forestiere: 2 clase: 24+27 elevi

  3. Clasa a XI-a, Resurse naturale È™i protecÈ›ia mediului, Tehnician în silvicultură È™i exploatări forestiere: 2 clase: 26+25 elevi

  4. Clasa a XII-a, Resurse naturale È™i protecÈ›ia mediului, Tehnician în silvicultură È™i exploatări forestiere: 2 clase: 21+18 elevi

Åžcoala postliceală (2 clase – 53 elevi):

  1. Anul I, Resurse naturale È™i protecÈ›ia mediului, Tehnician în silvicultură: 1 clasă: 25 elevi

  2. Anul II, Resurse naturale È™i protecÈ›ia mediului, Tehnician în silvicultură: 1 clasă: 28 elevi

Școala profesională (1 clasă – 10 elevi):

  1. Clasa a XI-a, Domeniul Fabricarea produselor din lemn, Tâmplar universal: 10 elevi

Baza didactico - materială a şcolii este formată din:

  • 5 laboratoare: chimie, fizică, biologie, informatică, AEL;

  • 4 cabinete: dendrologie, silvicultură, limba română, istorie, limbi moderne;

  • 12 săli de clasă;

  • muzeul de vânătoare È™i salmonicultură;

  • 11,1 ha parc dendrologie cu aproximativ 350 specii indigene È™i exotice;

  • 1,5 ha pepinieră didactică;

  • una seră horticolă;

  • un internat de 300 de locuri;

  • cantină cu 100 de locuri pe serie;

  • o sală de gimnastică, un teren de fotbal.

           În cei 126 ani de existenţă ÅŸcoala noastră a pregătit peste 8.000 de slujitori ai aurului verde – PÄ‚DUREA.

Temeinica pregătire teoretică ÅŸi practică a absolvenÅ£ilor Åžcolii Silvice din Gurghiu, integrarea lor în dificila meserie de silvicultor, precum ÅŸi saltul făcut de ÅŸcoala în dezvoltarea sa în acest timp, demonstrează cu tărie că cea mai sigură ÅŸi mai eficientă investiÅ£ie pe termen lung o reprezintă învăţământul.

           Avem convingerea că încă de la primele promoÅ£ii de absolvenÅ£i, Åžcoală Silvică din Gurghiu ÅŸi-a probat capacitatea profesională ÅŸi educaÅ£ională în formarea de vrednici slujitori ai pădurilor, care au fost adevăraÅ£i stejari, în lupta pentru ocrotirea ÅŸi exploatarea raÅ£ională a fondului forestier, spre binele omului.

           De-a lungul anilor, miile de absolvenÅ£i ai venerabilei ÅŸcoli silvice gurghiene ÅŸi-au dat un examen de conÅŸtiinţă ÅŸi de atitudine faţă de problemele durabile ale corpului silvic în care s-au integrat ÅŸi contribuit la evoluÅ£ia pozitivă a silviculturii române.

           Exemplul lor, nu a rămas doar o amintire, ci s-a cristalizat într-un puternic ÅŸi durabil simbol.

           Omagiind Åžcoala Silvică din Gurghiu, se cuvine să înnodăm un gând de suprema admiraÅ£ie È™i profunda recunoÅŸtinţă pentru multimilenara pădure, care pentru om ÅŸi nevoile sale se apleacă cu solemnă resemnare pe altarul sacrificării sale, pentru ca apoi să renască din propria sa cenuşă, mereu mai tânără ÅŸi mai frumoasă.

           Cuvânt de aleasă preÅ£uire ÅŸi cinstire se cuvine de asemenea ÅŸi tuturor vrednicilor dascăli ce au slujit aici ÅŸi care, într-un fel sau altul, ÅŸi-au legat numele de această ÅŸcoală, impunându-se ca luminători de neam È™i modelatori sufleteÅŸti ai atâtor generaÅ£ii de tineri silvicultori.

 

Director,

Dr. ing. Mîndru Marcel

​

castel.png
bottom of page